LEONARDO NEGOIŢESCU
Dupa mult controversata lege care dă dreptul statului să controleze corespondenţa populaţiei, fie că este electronică sau este vorba de convorbiri telefonice, acum România s-a trezit să fie prima ţară care propune un nou tip de paşaport biometric ce va conţine imaginea feţei şi amprentele posesorului în format digital.
Cand aveam vreo zece ani, o auzeam pe mama vorbind afară cu vecinii despre sfârşitul lumii, se spunea că va fi în anul 2000. Îmi făceam un calcul simplu în gând: "aa, voi avea 31 de ani, voi fi trăit destul până atunci...". Ei, bine, acum am 40 şi cu uimire constat că sunt martorul începutului sfârşitului umanităţii şi că nu am trăit nici pe departe destul.
Mi-am mai exprimat într-un rând părerea că alăturarea ţării noastre la o alianţă de popoare fără identitate şi fără Dumnezeu cum este UE este o mare prostie şi că n-o să ne aducă nimic bun. Aţi simţit-o pe propria piele iar situaţia nu mai este legată de moştenirea comunismului sau regimuri trecute.
Acum însă nu mai pot decât să-l citez pe Arhimandritul Justin Pârvu, ale cărui cuvinte spun mult mai mult decât mai am eu putere să spun:
Toti am citit Apocalipsa si infricosatoarea profetie scrisa cu 2000 de ani in urma: Si ea (fiara) ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei?(Apoc. 13:16-17). Vremea in care ne aflam acum este premergatoare acestei profetii. Prin lege, prin ordonanta de guvern, romanii sunt obligati sa se incadreze intr-un plan de urmarire si supraveghere la nivel national si mondial, proiect care le rapeste de fapt oamenilor libertatea. Romanilor li se cere sa-si puna pe pasapoartele, permisele auto si orice alt act personal cipul biometric ce contine amprenta digitala, imaginea faciala, si toate datele personale. Poate pentru multi dintre dumneavoastra acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar in spatele acestui sistem de insemnare a oamenilor, de codare si stocare a datelor de identificare se ascunde o intreaga dictatura, un intreg plan demonic, prin care de buna voie iti vinzi sufletul diavolului. Insemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte masuri luate pentru controlul absolut al fiintei umane. Dragii mei, dupa cum proorocesc Sfintii Parinti, primirea acestui semn este lepadarea noastra de credinta. Sa nu credeti ca putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiti acest insemn diavolesc care va rapeste ceea ce va apartine prin mostenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate si originalitate, al fiecarei fiinte umane! Trebuie sa va aparati acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi sa platiti cu pretul vietii voastre. In zadar castigati cele ale lumii, daca va pierdeti sufletele voastre si ale copiilor vostri, pentru ca Sfintii Apostoli ne spun clar :se cuvine sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni? De aceea va spun: creştini, este vremea muceniciei!
Da, acestea sunt vorbele unui slujitor al lui Dumnezeu care încearcă să trezească la cunoştinţa vremurilor un popor dezorientat de toate prostiile şi nimicurile aduse de Occident. Şi cred că mass-media este cea mai vinovată de ce sunt astăzi românii. În special posturile de televiziune care au preluat modele din SUA şi din alte părţi ale Europei, drept pentru care, în prezent avem ştiri cu sânge şi violuri, jafuri şi cuţite ş.a.m.d. Nu pot înşirui aici toată prostia din mass-media însă dvs. o cunoaşteţi.
Am observat în acelaşi timp că preoţii încep să vorbească împotriva acestui drac "europa" cum îl numesc ei pe bună dreptate. Chiar în această duminică (25 ian 2009), la mănăstirea Gai din Arad, părintele Cleopa a tunat şi fulgerat împotriva a ceea ce primim din "europa". Mi-a tresăltat sufletul de bucurie pentru că, de la bun început am simţit o revoltă împotriva acestor alianţe la care popoarele sunt obligate să adere, fără vrerea lor. După cum bine vă amintiţi nu a fost un referendum în acest sens, poporul român nu a fost întrebat dacă vrea să adere la UE sau nu. Pur şi simplu aderarea s-a făcut de către cei de la putere (pe care-i ştiţi deja ce pot capetele lor!) pe principii politice şi militare aş putea spune.
Ei bine, în aceste momente chiar şi ateii convinşi pot recunoaşte că există o similitudine între ceea ce scrie în Apocalipsă şi vremurile spre care ne îndreptăm. Nimeni nu cred că mai poate contesta acum că omenirea se îndreaptă spre o situaţie în care fiecare dintre noi vom fi obligaţi să purtăm pe mână sau pe frunte "semnul fiarei" adică ceva care va conţine toate datele noastre personale, pe baza cărora se va putea şti în orice moment al zilei unde ne aflăm sau ce facem, dar ce e mai rău, ceva fără de care nu vom mai putea cumpăra sau vinde nimic. Exact cum scrie în acest ultim capitol al Bibliei, Apocalipsa. Şi totuşi, ne lăsăm furaţi de ocupaţiile zilnice atât de meschine, şi nu luăm nicio poziţie. Dacă această similitudine (nu vorbesc de atâtea altele evidente sau nu, care au fost până acum) nu sunt în stare să convingă omenirea de existenţa lui Dumnezeu şi de adevărurile lăsate nouă în cartea pe care o numim Biblie atunci este deosebit de grav.
Toată lumea din jurul meu se plânge că "nu mai are timp", că "timpul trece foarte repede". Câţi dintre voi vă puneţi întrebarea "de ce se întâmplă astfel?" Chiar tineri de 20 de ani se plâng că au acelaşi sentiment în legătură cu timpul. Este un semnal de alarmă pentru cei care spun că sentimentul de-a "nu mai avea timp" este firesc odată cu înaintarea în vârstă. Vă voi spune că tot în Biblie se vorbeşte despre faptul că "zilele din urmă vor fi scurtate".
Personal mă întrebam ce poate face omul pentru ca profeţia lăsată nouă cu 2000 de ani în urmă să nu se împlinească... Nimic, este firesc. Însă în puterea omului este de a împinge lucrurile cât mai mult în viitor, de a amâna cât mai mult împlinirea profeţiei. De ce? Simplu! Pentru ca să se trezească o masă cât mai mare de oameni, să afle cât mai mulţi de aceasta şi, implicit, un număr cât se poate de oameni să ajungă la mântuire.
Aşadar, creştini, a venit vremea muceniciei. Protestaţi împotriva unor legi care vă vor fura libertatea şi care dă dreptul "fiarei" de a vă controla fiece mişcare şi fiece gând. Pentru că acolo se va ajunge.
luni, 26 ianuarie 2009
marți, 20 ianuarie 2009
miercuri, 14 ianuarie 2009
Mi-a placut asta...
Arata ca o scena desprinsa din filmele cu refugiati.. este de fapt o naşă care ţine în mâini copilul care urmează să se boteze şi declară că s-a lepădat de satana. O scena de la unul din evenimentele filmate la inceputul anului 2009.
Gunoierii Europei
Scris de Leonardo Negoiţescu
Îmi propusesem să nu comentez niciodată viaţa politică românească sau pe cei care o trăiesc cu intensitate, politicienii români. Nu pentru că nu ar oferi destule subiecte de comentat în mass-media ci pentru că, aşa cum bine spunea cineva, doar pomenind de un nebun îl faci celebru. Mă uitam zilele trecute la o emisiune în care primul ministru îşi susţinea punctul de vedere asupra mult discutatei taxe de primă înmatriculare şi în care îşi arăta nemulţumirea faţă de români care, citez: "întotdeauna au preferat să adune gunoaiele Europei: au adus televizoarele vechi, au băgat în ţară tone de haine purtate ş.a.m.d.". Brusc m-a cuprins indignarea gândindu-mă cum, cu ani în urmă, dintr-un salariu de nimic, aşa cum aveau nu majoritatea ci 80% din români, am adunat o sută de mărci cu care repede m-am grăbit în Bujac de unde mi-am cumpărat un televizor color care funcţionează şi acum la mama acasă. Era imediat după revoluţie când în magazine nu prea găseai articolul şi dacă-l găseai era la un preţ monstruos pentru nivelul de trai al românilor. Mă gândesc că domnul prim ministru a uitat cum este să trăieşti dintr-un salariu în România asta dacă a trăit vreodată din salariu. Şi ascultându-l cu cât năduf vorbea despre români ai fi putut gândi că nu pe noi ne reprezintă ci pe un alt popor care dintotdeauna a trăit într-o totală bunăstare.
Mi-a fugit gândul, în indignarea mea, şi la Dacia din '83 pe care o conduc cu mândrie fiind muncită de mine şi pe care o întreţin şi repar singur. Şi mă gândeam că, la preţul cu care am cumpărat-o în România, mi-aş fi adus de dincolo o maşină mult mai bună, mai nepoluantă şi mai nouă. Oare ce este greu de înţeles pentru dumnealui că românii vor să-şi ducă la fiare vechi Daciile cârpite care bat toate drumurile ţării, şi să-şi cumpere maşini mai bune din ţările europene?
Într-o ţară în care maşinile vechi sunt la ele acasă, primul ministru se teme că vom aduce în ţară maşini mai uzate şi mai poluante decât cele pe care le avem? Mie nu-mi vine în minte nici o marcă de maşină pe care am putea-o aduce din vest care să fie mai veche decât cele care împânzesc şoselele României. Scuza cu poluarea nu ţine oricum ar întoarce-o Tăriceanu. Înseamnă că la mijloc sunt cu totul alte interese.
Se spune că Uniunea Europeană s-a înfiinţat ca replică a Statelor Unite ale Americii. Că dacă ălora le merge aşa de bine însemna ca ţările Europei să se unească, să nu mai fie graniţe etc., etc. Ei, dar ca să nu fie acuzaţi de plagiat, fondatorii acestei uniuni au decis, probabil, că legile practicate în statele americane nu sunt bune şi pentru europeni. Aşa de pildă, în America poţi să-ţi iei din orice stat o maşină şi s-o înmatriculezi în alt stat, fără să plăteşti o sumă cu care la noi îţi iei o Dacie înmatriculată şi cu verificarea tehnică la zi. Nu, la noi în Europa sunt alte "ghiduşii", alte interese. Se trezeşte câte unul să dea o lege din asta şi când? Atunci când se desfiinţează taxele vamale! Că imediat m-am gândit la posibilitatea ca fostele taxe vamale sau măcar important procent din ele să fi intrat în buzunarul lui Tăriceanu. Având în vedere importantele sume plătite la vamă pentru autoturismele aduse înaintea aderării României la UE, uşor mi-am imaginat că cineva nu se împacă cu gândul închiderii bruşte a robinetului. Şi imediat a apărut legea taxei de primă înmatriculare. Hait! mi-am zis, ăsta-i omul care pierde mult din desfiinţarea taxelor vamale. Iar în prezent o ţine una şi bună, că românii sunt gunoierii Europei! Că de ce să nu ne cumpărăm noi o maşină nouă cu 10.000 de euro şi preferăm una cu 1500.
Nu ştiu, poate sunt eu redus la minte şi nu mă pricep la politichie. Că prea mi se pare din cale-afară de ciudată taxa asta de primă înmatriculare. Şi ca mine câţi mai sunt! Îmbrăcaţi de la obor, la volanul unei Dacii, visând la gunoaiele Europei.
Îmi propusesem să nu comentez niciodată viaţa politică românească sau pe cei care o trăiesc cu intensitate, politicienii români. Nu pentru că nu ar oferi destule subiecte de comentat în mass-media ci pentru că, aşa cum bine spunea cineva, doar pomenind de un nebun îl faci celebru. Mă uitam zilele trecute la o emisiune în care primul ministru îşi susţinea punctul de vedere asupra mult discutatei taxe de primă înmatriculare şi în care îşi arăta nemulţumirea faţă de români care, citez: "întotdeauna au preferat să adune gunoaiele Europei: au adus televizoarele vechi, au băgat în ţară tone de haine purtate ş.a.m.d.". Brusc m-a cuprins indignarea gândindu-mă cum, cu ani în urmă, dintr-un salariu de nimic, aşa cum aveau nu majoritatea ci 80% din români, am adunat o sută de mărci cu care repede m-am grăbit în Bujac de unde mi-am cumpărat un televizor color care funcţionează şi acum la mama acasă. Era imediat după revoluţie când în magazine nu prea găseai articolul şi dacă-l găseai era la un preţ monstruos pentru nivelul de trai al românilor. Mă gândesc că domnul prim ministru a uitat cum este să trăieşti dintr-un salariu în România asta dacă a trăit vreodată din salariu. Şi ascultându-l cu cât năduf vorbea despre români ai fi putut gândi că nu pe noi ne reprezintă ci pe un alt popor care dintotdeauna a trăit într-o totală bunăstare.
Mi-a fugit gândul, în indignarea mea, şi la Dacia din '83 pe care o conduc cu mândrie fiind muncită de mine şi pe care o întreţin şi repar singur. Şi mă gândeam că, la preţul cu care am cumpărat-o în România, mi-aş fi adus de dincolo o maşină mult mai bună, mai nepoluantă şi mai nouă. Oare ce este greu de înţeles pentru dumnealui că românii vor să-şi ducă la fiare vechi Daciile cârpite care bat toate drumurile ţării, şi să-şi cumpere maşini mai bune din ţările europene?
Într-o ţară în care maşinile vechi sunt la ele acasă, primul ministru se teme că vom aduce în ţară maşini mai uzate şi mai poluante decât cele pe care le avem? Mie nu-mi vine în minte nici o marcă de maşină pe care am putea-o aduce din vest care să fie mai veche decât cele care împânzesc şoselele României. Scuza cu poluarea nu ţine oricum ar întoarce-o Tăriceanu. Înseamnă că la mijloc sunt cu totul alte interese.
Se spune că Uniunea Europeană s-a înfiinţat ca replică a Statelor Unite ale Americii. Că dacă ălora le merge aşa de bine însemna ca ţările Europei să se unească, să nu mai fie graniţe etc., etc. Ei, dar ca să nu fie acuzaţi de plagiat, fondatorii acestei uniuni au decis, probabil, că legile practicate în statele americane nu sunt bune şi pentru europeni. Aşa de pildă, în America poţi să-ţi iei din orice stat o maşină şi s-o înmatriculezi în alt stat, fără să plăteşti o sumă cu care la noi îţi iei o Dacie înmatriculată şi cu verificarea tehnică la zi. Nu, la noi în Europa sunt alte "ghiduşii", alte interese. Se trezeşte câte unul să dea o lege din asta şi când? Atunci când se desfiinţează taxele vamale! Că imediat m-am gândit la posibilitatea ca fostele taxe vamale sau măcar important procent din ele să fi intrat în buzunarul lui Tăriceanu. Având în vedere importantele sume plătite la vamă pentru autoturismele aduse înaintea aderării României la UE, uşor mi-am imaginat că cineva nu se împacă cu gândul închiderii bruşte a robinetului. Şi imediat a apărut legea taxei de primă înmatriculare. Hait! mi-am zis, ăsta-i omul care pierde mult din desfiinţarea taxelor vamale. Iar în prezent o ţine una şi bună, că românii sunt gunoierii Europei! Că de ce să nu ne cumpărăm noi o maşină nouă cu 10.000 de euro şi preferăm una cu 1500.
Nu ştiu, poate sunt eu redus la minte şi nu mă pricep la politichie. Că prea mi se pare din cale-afară de ciudată taxa asta de primă înmatriculare. Şi ca mine câţi mai sunt! Îmbrăcaţi de la obor, la volanul unei Dacii, visând la gunoaiele Europei.
Tinerii nostri, încotro?
Mi-a fost dat să port o discuţie cu un tânăr de aproximativ 20 de ani despre cultura generală. L-am rugat frumos să-mi spună care a fost ultima carte citită gândindu-mă că putem înjgheba o discuţie constructivă. Ei bine, răspunsul lui a fost de natură să mă lase „mască” fără posibilitatea de a-mi reveni nici măcar în zi de azi, în plus alte întrebări mi se nasc în minte, întrebări care mai de care mai alarmante. „Cărţile le-aţi inventat voi ăştia care aţi trăit vremuri în care nu aveaţi ce să vedeţi la televizor. Eu, dacă citesc o pagină, mă apucă durerea de cap şi adorm. Acum mă uit pe Discovery şi aflu tot ce vreau!” Acest tânăr, citind o ştire despre un tablou al marelui artist francez post impresionist Gauguin, care s-a vândut cu câteva milioane de dolari, a exprimat: „auzi bă… da ce-i gauguinu’ ăsta??”
Fosta mea profesoară de limbă română, un om de o intransigenţă solidă, care te mai şi „cârpea” uneori, ajunsă directoare la o renumită şcoală arădeană, după 1989 îi replica unei mame: „Doamnă, rolul nostru este să le predăm elevilor materia. Dacă şi-o însuşesc sau nu, asta-i treaba lor şi a dumneavoastră!” S-a zis cu „cârpeala”, cu notele proaste, cu scăderea notei la purtare sau cu temutele şedinţe cu părinţii. Doamna profesoară, fostă tovarăşă profesoară, şi-a schimbat odată cu regimul şi optica de a preda. Dar mai mult ca sigur că nu dânsa este de vină ci sistemul. Ştiu că replica dumneaei m-a şocat la vremea respectivă pentru că o cunoşteam şi nu mi-o imaginam intrând în clasă şi predându-şi materia neluând în seamă dacă este sau nu linişte, dacă este sau nu ascultată sau măcar băgată în seamă de elevi ci doar aşternându-şi, conform programei, lecţia pe tablă, aşteptând clopoţelul de ieşire.
Bun, să zicem că în ziua de azi responsabilitatea însuşirii cunoştinţelor de către elev revine lui şi părinţilor. Cum oare pot asimila ce se predă la tablă elevii care sunt chiar interesaţi de lecţie printre şopotele şi chicotelile celor cărora materia nu le trezeşte nici un interes?
Una peste alta trăim vremuri în care tineretul este îndobitocit de internet, calculatoare, telefoane mobile din care emană izuri maneliste, cluburi de noapte şi „gadgeturi” din ce în ce mai sofisticate, menite să le abată mintea care şi aşa nu prea îi stă copilului la învăţătură… părinţi absorbiţi de grija zilei de mâine, şi care nu mai au timp şi chef să controleze lecţiile copiilor. Trăim vremuri în care cartea a devenit un lux, singurele cărţi care se mai cumpără cât de cât fiind cele de specialitate, obligatorii pentru studenţi sau masteranzi. Care ar fi viitorul învăţământului democratic, capitalist pentru că se presupune că tindem spre mai bine? Deci, dacă cu ani în urmă ştiam de frica profesorilor, a părinţilor, de frica lingurii de lemn şi a curelei, astăzi ce teamă mai are tânărul? Teama de îndobitocire lipseşte cu desăvârşire, asta se vede peste tot. Marea majoritate a tinerilor de abia sunt în stare să lege o propoziţie. Evenimente importante din vremuri trecute le sunt cu desăvârşire necunoscute. Cuvinte uzuale de limbă română le sunt cu totul inaccesibile. În schimb se vorbeşte un dialect care transpiră din folosirea fără limită a calculatorului şi a softurilor de comunicare, prescurtări şi abrevieri ale unor cuvinte angloromâne…
Am văzut profesori plesniţi peste faţă de elevi, i-aţi văzut cu toţii, profesori care vor să aducă o pâine acasă şi care închid ochii cu gândul că au trăit un incident singular. Am văzut profesori pretinzând plocoane în bani pentru o notă de trecere, am văzut profesori care şi-au făcut o afacere scriind cărţi care sunt publicate într-un tiraj destul de mic dar calculat pentru buzunarele lor, cărţi pe care studenţii sunt obligaţi să le cumpere pentru a lua examenul. Am văzut. Despre ce am auzit nu discut. În astfel de condiţii ne trezim cu generaţii de tâmpiţi care vin cu pretenţii doar pentru că au o diplomă. Fără cultură generală, fără experienţă, fără măcar voinţa de a le acumula într-un ultim ceas. Tâmpiţi care dau bir cu fugiţii după primele săptămâni de lucru. Idioţi fără putere de concentrare cărora le poţi explica un lucru simplu de cinci ori iar a şasea oară vor face tot greşit. Şi asta din cauza prăpăditelor de cărţi pe care le-am inventat noi ca să ne ocupăm timpul cu ceva. Că nu aveam la ce să ne uităm la televizor. Iar acum, acum sunt sute de posturi de televiziune, este internetul şi, peste toate, există postul Discovery! Să ne tâmpim aşadar, ca să intrăm în rândul oamenilor.
Fosta mea profesoară de limbă română, un om de o intransigenţă solidă, care te mai şi „cârpea” uneori, ajunsă directoare la o renumită şcoală arădeană, după 1989 îi replica unei mame: „Doamnă, rolul nostru este să le predăm elevilor materia. Dacă şi-o însuşesc sau nu, asta-i treaba lor şi a dumneavoastră!” S-a zis cu „cârpeala”, cu notele proaste, cu scăderea notei la purtare sau cu temutele şedinţe cu părinţii. Doamna profesoară, fostă tovarăşă profesoară, şi-a schimbat odată cu regimul şi optica de a preda. Dar mai mult ca sigur că nu dânsa este de vină ci sistemul. Ştiu că replica dumneaei m-a şocat la vremea respectivă pentru că o cunoşteam şi nu mi-o imaginam intrând în clasă şi predându-şi materia neluând în seamă dacă este sau nu linişte, dacă este sau nu ascultată sau măcar băgată în seamă de elevi ci doar aşternându-şi, conform programei, lecţia pe tablă, aşteptând clopoţelul de ieşire.
Bun, să zicem că în ziua de azi responsabilitatea însuşirii cunoştinţelor de către elev revine lui şi părinţilor. Cum oare pot asimila ce se predă la tablă elevii care sunt chiar interesaţi de lecţie printre şopotele şi chicotelile celor cărora materia nu le trezeşte nici un interes?
Una peste alta trăim vremuri în care tineretul este îndobitocit de internet, calculatoare, telefoane mobile din care emană izuri maneliste, cluburi de noapte şi „gadgeturi” din ce în ce mai sofisticate, menite să le abată mintea care şi aşa nu prea îi stă copilului la învăţătură… părinţi absorbiţi de grija zilei de mâine, şi care nu mai au timp şi chef să controleze lecţiile copiilor. Trăim vremuri în care cartea a devenit un lux, singurele cărţi care se mai cumpără cât de cât fiind cele de specialitate, obligatorii pentru studenţi sau masteranzi. Care ar fi viitorul învăţământului democratic, capitalist pentru că se presupune că tindem spre mai bine? Deci, dacă cu ani în urmă ştiam de frica profesorilor, a părinţilor, de frica lingurii de lemn şi a curelei, astăzi ce teamă mai are tânărul? Teama de îndobitocire lipseşte cu desăvârşire, asta se vede peste tot. Marea majoritate a tinerilor de abia sunt în stare să lege o propoziţie. Evenimente importante din vremuri trecute le sunt cu desăvârşire necunoscute. Cuvinte uzuale de limbă română le sunt cu totul inaccesibile. În schimb se vorbeşte un dialect care transpiră din folosirea fără limită a calculatorului şi a softurilor de comunicare, prescurtări şi abrevieri ale unor cuvinte angloromâne…
Am văzut profesori plesniţi peste faţă de elevi, i-aţi văzut cu toţii, profesori care vor să aducă o pâine acasă şi care închid ochii cu gândul că au trăit un incident singular. Am văzut profesori pretinzând plocoane în bani pentru o notă de trecere, am văzut profesori care şi-au făcut o afacere scriind cărţi care sunt publicate într-un tiraj destul de mic dar calculat pentru buzunarele lor, cărţi pe care studenţii sunt obligaţi să le cumpere pentru a lua examenul. Am văzut. Despre ce am auzit nu discut. În astfel de condiţii ne trezim cu generaţii de tâmpiţi care vin cu pretenţii doar pentru că au o diplomă. Fără cultură generală, fără experienţă, fără măcar voinţa de a le acumula într-un ultim ceas. Tâmpiţi care dau bir cu fugiţii după primele săptămâni de lucru. Idioţi fără putere de concentrare cărora le poţi explica un lucru simplu de cinci ori iar a şasea oară vor face tot greşit. Şi asta din cauza prăpăditelor de cărţi pe care le-am inventat noi ca să ne ocupăm timpul cu ceva. Că nu aveam la ce să ne uităm la televizor. Iar acum, acum sunt sute de posturi de televiziune, este internetul şi, peste toate, există postul Discovery! Să ne tâmpim aşadar, ca să intrăm în rândul oamenilor.
Moral/Moralitate
Dacă ne aplecăm puţin privirea asupra vremurilor de azi, devine imperios necesar să reevaluăm întreaga scală de valori socio-umane. Mă refer la cei care le mai au. Uitându-mă prin DEX după cuvintele moral/moralitate, găsesc definiţii ce lasă loc unor interpretări. Moral = Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate… Este adevărat că mai adaugă ei acolo două cuvinte şi anume cinstit şi bun dar dacă aceste două cuvinte sunt judecate prin prisma unei conduite practicate într-o societate anume, înseamnă că a da mită medicilor este moral! Mai înseamnă şi că într-o societate bazată pe sex, pornografie şi materialism, sexul, pornografia şi goana după vânt sunt cinstite şi bune! Aş putea spune că această teorie ar sta la baza conflictului dintre generaţii. Conduita admisă şi practicată într-o societate s-ar părea că se modifică într-un timp mai scurt decât dispariţia unei generaţii. Astfel, ceea ce adulţii consideră imoral, tinerii văd ca şi normal. "Zoaiele" de care vorbea "distinsul" preşedinte se întind nu numai pe "geamul" dumnealui sau al guvernului ci peste întreaga Românie. De la primele instituţii în care trebuie să păşească omul, grădiniţa de exemplu, şi până la ultima, cimitirul, peste toate se întinde o "moralitate" care nu a avut aceleaşi valori acum 30 de ani, valori pe care sigur nu le vom regăsi peste alţi 30 de ani. La grădiniţă, mai nou, (sau nu
trebuie să dai în stânga şi-n dreapta cu şase luni înainte de a-ţi duce copilul acolo, la şcoală, dacă eşti patron şi îţi cobori un pic privirea şi buzunarul asupra problemelor şcolii ai şansa ca odrasla ta să fie tratată preferenţial. La spitale, policlinici, cabinete e vai ş-amar. În van campanii anti-şpagă, în van încercări de a reeduca o populaţie bolnavă şi fără alternativă, în van jurământul lui Hipocrate. Nu poţi trece prin viaţă fără vizite la medic. Şi asta o ştiu şi ei, medicii. Şi se folosesc de asta cu vârf şi îndesat. Soarta m-a obligat să stau acum vreo zece ani internat două săptămâni la spital. Boală domnească, aşa se spunea. Şi din salonul meu, situat la parter, vedeam şirul de furnicuţe cum cărau săracele… din spital la maşini. Şi ce maşini aveau furnicuţele, una numai nu era jeep. Din toată parcarea.
Câţi oameni atâtea mentalităţi. Unul spune că i s-a cerut, altul că nu se uită la tine dacă nu dai, "furnicuţa" spune că nu cere dar dacă omul e recunoscător ea nu refuză.
Am fotografii cu începuturile ştrandului arădean în care sunt surprinşi primii oameni care s-au bucurat de apele Mureşului într-un mod organizat. De câte ori le văd mă minunez oarecum. Femeile sunt îmbrăcate cu rochii cu volane care acoperă glezna, pe cap au pălării cu borul larg iar bărbaţii într-un fel de combinezon. Aşa înţelegeau oamenii acum 100 de ani moralitatea. Este doar un aspect. Dacă judecăm şi celelalte reguli de conduită morală după felul cum erau îmbrăcaţi oamenii la ştrand ne dăm seama cam care era nivelul moralităţii în toate domeniile. Acum, moralitatea ne arată ţâţele şi bucile goale! "Asta am pentru voi!" - spune. Legile moralităţii în societatea în care trăim sunt aidoma fiţoaselor pe care le vedem vara pe ştrand. Nude şi instigând la viol.
În societatea de azi nu se mai ţine cont de ruşine, cinste sau conduită morală. În schimb expresia şi practica "lasă-mă dom'le! Ăia fură cu carul şi te iei de mine?!" sunt regine. Şi strigător la cer este felul cum furtişagul şi necurăţenia sunt scoase voluntar la lumină şi prezentate drept valori morale indiscutabile. Oare aşa să fie?
Leonardo Negoiţescu
trebuie să dai în stânga şi-n dreapta cu şase luni înainte de a-ţi duce copilul acolo, la şcoală, dacă eşti patron şi îţi cobori un pic privirea şi buzunarul asupra problemelor şcolii ai şansa ca odrasla ta să fie tratată preferenţial. La spitale, policlinici, cabinete e vai ş-amar. În van campanii anti-şpagă, în van încercări de a reeduca o populaţie bolnavă şi fără alternativă, în van jurământul lui Hipocrate. Nu poţi trece prin viaţă fără vizite la medic. Şi asta o ştiu şi ei, medicii. Şi se folosesc de asta cu vârf şi îndesat. Soarta m-a obligat să stau acum vreo zece ani internat două săptămâni la spital. Boală domnească, aşa se spunea. Şi din salonul meu, situat la parter, vedeam şirul de furnicuţe cum cărau săracele… din spital la maşini. Şi ce maşini aveau furnicuţele, una numai nu era jeep. Din toată parcarea.Câţi oameni atâtea mentalităţi. Unul spune că i s-a cerut, altul că nu se uită la tine dacă nu dai, "furnicuţa" spune că nu cere dar dacă omul e recunoscător ea nu refuză.
Am fotografii cu începuturile ştrandului arădean în care sunt surprinşi primii oameni care s-au bucurat de apele Mureşului într-un mod organizat. De câte ori le văd mă minunez oarecum. Femeile sunt îmbrăcate cu rochii cu volane care acoperă glezna, pe cap au pălării cu borul larg iar bărbaţii într-un fel de combinezon. Aşa înţelegeau oamenii acum 100 de ani moralitatea. Este doar un aspect. Dacă judecăm şi celelalte reguli de conduită morală după felul cum erau îmbrăcaţi oamenii la ştrand ne dăm seama cam care era nivelul moralităţii în toate domeniile. Acum, moralitatea ne arată ţâţele şi bucile goale! "Asta am pentru voi!" - spune. Legile moralităţii în societatea în care trăim sunt aidoma fiţoaselor pe care le vedem vara pe ştrand. Nude şi instigând la viol.
În societatea de azi nu se mai ţine cont de ruşine, cinste sau conduită morală. În schimb expresia şi practica "lasă-mă dom'le! Ăia fură cu carul şi te iei de mine?!" sunt regine. Şi strigător la cer este felul cum furtişagul şi necurăţenia sunt scoase voluntar la lumină şi prezentate drept valori morale indiscutabile. Oare aşa să fie?
Leonardo Negoiţescu
Despre căsătorie şi relaţii între sexe
Scris de Leonardo Negoitescu
Citim zi de zi sau de câte ori avem ocazia, despre căsătorie, viaţa de cuplu, relaţii etc. Marea parte a articolelor peste care dăm în reviste, ziare şi, nu în ultimul rând chiar, emisiunile de pe diverse posturi de televiziune, tratează această problemă ateist, fără a avea punctul de vedere bisericesc, excluzând din start vrerea lui Dumnezeu, aşa cum ne-a lăsat-o El nouă prin Cartea Vieţii, Biblia. Ajung să scrie despre asta sau să vorbească prin studiourile televiziunilor tot felul de aşa-zişi „sexologi”, autointitulaţi super cunoscători în ale sexului sau vieţii de cuplu, despre poziţii, jucării erotice, tot felul de articole care, cică are îmbunătăţi viaţa de cuplu ş.a. Tot felul de nimicuri ne sunt şi le sunt servite tinerilor, îndobitocindu-i şi dezorientându-i. Se fac la şcoală cursuri de educaţie sexuală, majoritatea profesorilor care predau aşa ceva punând accentul pe tehnica actului sexual şi mai puţin pe sentiment, respect reciproc, dăruire şi în general întreaga gamă de simţiri ce fac fericit un cuplu. Pentru că există cupluri într-adevăr fericite care au un contact sexual pe lună şi există cupluri complet nefericite care au un contact sexual pe zi. Nu asta contează în definitiv. Aproape nimeni nu se mai întreabă care este scopul căsătoriei. De ce a lăsat Dumnezeu căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, excluzând din start celelalte deviaţii sexuale. Se scriu şi se spun tot felul de bazaconii, întreaga lume fiind bazată pe sex şi materie. O să spuneţi că exagerez. Da de unde! La ce credeţi că se rezumă în final faptul că nu vă mai angajează nimeni după o anumită vârstă? La sex! Dacă arată bine omul, femeie, bărbat, ce-o fi, îl angajăm, că „dă bine” în firmă. Adică poate atrage clienţii mult mai uşor, prin simpla prezenţă, decât o „babă“ de 40 de ani! (scuzaţi-mi expresia).
Ei bine, dacă printre dumneavoastră, cititorii noştri, mai sunt şi creştini adevăraţi, oameni cărora nu trebuie să le organizezi târguri erotice sau să le vinzi tot felul de instrumente diabolice ca să îi înveţi să facă dragoste cu partenerii lor de viaţă, sau cărora numai astfel de evenimente le ţin treaz interesul pentru femeia sau bărbatul cu care au încuviinţat la o viaţă împreună vor să ştie care e vrerea Domnului în familie, le voi spune cele ce urmează.
În primul rând, fără dragoste nimic nu este! Nu mă refer acum la dragostea dintre soţi ci la dragostea de Dumnezeu şi de oameni în general, dragoste pe care mulţi oameni n-o înţeleg. Nu înţeleg cum pot ei să iubească pe vecinul care şi-a mutat gardul cu 10 centimetri în grădina lor sau pe soacra care a zis şi a făcut… şi exemplele pot continua. Nu înţelege lumea cât de adevărat este ceea ce Fiul Domnului, Iisus ne-a zis clar: „Nu vă îngrijiţi voi de ziua de mâine adică ce vom mânca şi cu ce ne vom îmbrăca, căci, precum păsările cerului nu se îngrijesc de asta şi totuşi Dumnezeu le asigură hrana, cu atât mai mult de voi se va îngriji, care sunteţi chip şi asemănare cu El.” Dar, în definitiv, e mare diferenţa între oamenii care nu înţeleg dar au răbdarea de a asculta cuvântul şi cei care nici nu vor să asculte pentru că şi-au făcut deja o „religie” a lor, după cum le convine.
Revenind la căsătorie, apostolul Pavel spune clar: „Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. (adică necăsătoriţi) Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.” Este clar la ce se referă Apostolul, vom arde în iad întreţinând relaţii cu persoane de sex opus în afara căsătoriei. Aşa că, din start, pentru cei ce vor să ţină calea dreaptă, toate celelalte aberaţii citite prin reviste sau văzute la televizor, nu-şi mai au rostul.
Acum, să vedem ce spun sfinţii părinţi ai ortodoxiei despre relaţiile dintre soţi. Având în vedere că luni, miercuri şi vineri sunt zile de post pentru creştinii ortodocşi, luând în considerare ce anume înseamnă postul, este clar că în aceste zile împreunarea dintre bărbat şi femeie este exclusă. Sâmbăta, fiind ziua de dinaintea duminicii, ziua în care se face Sfânta Liturghie la biserică, eveniment din viaţa creştinului ortodox de la care nici unul n-ar trebui să lipsească, sâmbăta cum spuneam, este iar o zi în care împreunarea nu este admisă. Nu te poţi împreuna cu partenerul iar a doua zi dimineaţă să iei Sfânta Împărtăşanie, care este de fapt scopul principal al Sfintei Liturghii. Pentru că dacă mergi duminica la biserică şi la chemarea preotului „Cu frică v-apropiaţi…” noi nu mergem să luăm Trupul şi Sângele Domnului Iisus, este ca o jignire adusă Mântuitorului. Dacă totuşi, avem dezlegare către Împărtăşanie, se poate ca, având Trupul şi Sângele Mântuitorului în noi, să mergem acasă şi să ne împreunăm? Deci, iată că şi duminica este oprită de la împreunarea dintre soţi. Ce zile mai rămân? Marţea şi joia sunt zile lăsate de Dumnezeu pentru împreunarea dintre bărbat şi femeie, exceptând şi aceste zile, dacă se află într-unul dintre posturile mari de peste an. Şi asta nu o spun eu, o spun Sfinţii noştri Părinţi, începând cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi sfârşind cu preotul sau duhovnicul nostru care, este dator la spovedanie să informeze creştinul asupra acestor aspecte ale vieţii creştineşti.
O să spuneţi că bat câmpii. Ei bine, dacă Dumnezeu a bătut câmpii în Cartea Vieţii, o să-i bat şi eu. Iată ce spune Tobit în Cartea lui Tobit, capitolul 8, versetele 6 şi 7: „Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui“. Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe soţia mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!“ şi a zis şi ea cu el: „Amin!“ Fără comentarii! Aşadar toate tâmpeniile care ne sunt băgate pe gât de mass-media şi nu numai, întru mărirea, sporirea, îndesirea sau cum vreţi să-i mai spuneţi a plăcerii sexuale sunt nişte (cred că mă repet) tâmpenii din punct de vedere creştinesc. O să spuneţi „atunci de ce ne-a lăsat Dumnezeu plăcerea sexului???” Îndreptăţită întrebare! Păi să ne amintim cum a blestemat Dumnezeu rasa omenească la călcarea poruncii dumnezeieşti: (…) Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni“. Păi dacă nu era lăsată plăcerea actului sexual, oamenii nu s-ar mai fi împreunat de frica durerilor lăsate de Domnul iar rasa umană ar fi dispărut fără doar şi poate. Or Dumnezeu nu asta a dorit, nu acesta îi era scopul.
Unii dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, ştiu toate treburile astea. Însă celor care nu ştiu, li se vor părea poate prea dure. Cad din start o grămadă de „plăceri” pământeşti. Cade o serie semnificativă din aproape tot ce ni se serveşte pe tema căsătoriei, relaţiilor şi sexului. „Adevărat vă spun, zice Domnul Iisus, că mai repede intră cămila prin urechile acului decât omul în Împărăţia cerurilor” Cine are urechi de auzit, să audă!
Citim zi de zi sau de câte ori avem ocazia, despre căsătorie, viaţa de cuplu, relaţii etc. Marea parte a articolelor peste care dăm în reviste, ziare şi, nu în ultimul rând chiar, emisiunile de pe diverse posturi de televiziune, tratează această problemă ateist, fără a avea punctul de vedere bisericesc, excluzând din start vrerea lui Dumnezeu, aşa cum ne-a lăsat-o El nouă prin Cartea Vieţii, Biblia. Ajung să scrie despre asta sau să vorbească prin studiourile televiziunilor tot felul de aşa-zişi „sexologi”, autointitulaţi super cunoscători în ale sexului sau vieţii de cuplu, despre poziţii, jucării erotice, tot felul de articole care, cică are îmbunătăţi viaţa de cuplu ş.a. Tot felul de nimicuri ne sunt şi le sunt servite tinerilor, îndobitocindu-i şi dezorientându-i. Se fac la şcoală cursuri de educaţie sexuală, majoritatea profesorilor care predau aşa ceva punând accentul pe tehnica actului sexual şi mai puţin pe sentiment, respect reciproc, dăruire şi în general întreaga gamă de simţiri ce fac fericit un cuplu. Pentru că există cupluri într-adevăr fericite care au un contact sexual pe lună şi există cupluri complet nefericite care au un contact sexual pe zi. Nu asta contează în definitiv. Aproape nimeni nu se mai întreabă care este scopul căsătoriei. De ce a lăsat Dumnezeu căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, excluzând din start celelalte deviaţii sexuale. Se scriu şi se spun tot felul de bazaconii, întreaga lume fiind bazată pe sex şi materie. O să spuneţi că exagerez. Da de unde! La ce credeţi că se rezumă în final faptul că nu vă mai angajează nimeni după o anumită vârstă? La sex! Dacă arată bine omul, femeie, bărbat, ce-o fi, îl angajăm, că „dă bine” în firmă. Adică poate atrage clienţii mult mai uşor, prin simpla prezenţă, decât o „babă“ de 40 de ani! (scuzaţi-mi expresia).
Ei bine, dacă printre dumneavoastră, cititorii noştri, mai sunt şi creştini adevăraţi, oameni cărora nu trebuie să le organizezi târguri erotice sau să le vinzi tot felul de instrumente diabolice ca să îi înveţi să facă dragoste cu partenerii lor de viaţă, sau cărora numai astfel de evenimente le ţin treaz interesul pentru femeia sau bărbatul cu care au încuviinţat la o viaţă împreună vor să ştie care e vrerea Domnului în familie, le voi spune cele ce urmează.
În primul rând, fără dragoste nimic nu este! Nu mă refer acum la dragostea dintre soţi ci la dragostea de Dumnezeu şi de oameni în general, dragoste pe care mulţi oameni n-o înţeleg. Nu înţeleg cum pot ei să iubească pe vecinul care şi-a mutat gardul cu 10 centimetri în grădina lor sau pe soacra care a zis şi a făcut… şi exemplele pot continua. Nu înţelege lumea cât de adevărat este ceea ce Fiul Domnului, Iisus ne-a zis clar: „Nu vă îngrijiţi voi de ziua de mâine adică ce vom mânca şi cu ce ne vom îmbrăca, căci, precum păsările cerului nu se îngrijesc de asta şi totuşi Dumnezeu le asigură hrana, cu atât mai mult de voi se va îngriji, care sunteţi chip şi asemănare cu El.” Dar, în definitiv, e mare diferenţa între oamenii care nu înţeleg dar au răbdarea de a asculta cuvântul şi cei care nici nu vor să asculte pentru că şi-au făcut deja o „religie” a lor, după cum le convine.
Revenind la căsătorie, apostolul Pavel spune clar: „Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. (adică necăsătoriţi) Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.” Este clar la ce se referă Apostolul, vom arde în iad întreţinând relaţii cu persoane de sex opus în afara căsătoriei. Aşa că, din start, pentru cei ce vor să ţină calea dreaptă, toate celelalte aberaţii citite prin reviste sau văzute la televizor, nu-şi mai au rostul.
Acum, să vedem ce spun sfinţii părinţi ai ortodoxiei despre relaţiile dintre soţi. Având în vedere că luni, miercuri şi vineri sunt zile de post pentru creştinii ortodocşi, luând în considerare ce anume înseamnă postul, este clar că în aceste zile împreunarea dintre bărbat şi femeie este exclusă. Sâmbăta, fiind ziua de dinaintea duminicii, ziua în care se face Sfânta Liturghie la biserică, eveniment din viaţa creştinului ortodox de la care nici unul n-ar trebui să lipsească, sâmbăta cum spuneam, este iar o zi în care împreunarea nu este admisă. Nu te poţi împreuna cu partenerul iar a doua zi dimineaţă să iei Sfânta Împărtăşanie, care este de fapt scopul principal al Sfintei Liturghii. Pentru că dacă mergi duminica la biserică şi la chemarea preotului „Cu frică v-apropiaţi…” noi nu mergem să luăm Trupul şi Sângele Domnului Iisus, este ca o jignire adusă Mântuitorului. Dacă totuşi, avem dezlegare către Împărtăşanie, se poate ca, având Trupul şi Sângele Mântuitorului în noi, să mergem acasă şi să ne împreunăm? Deci, iată că şi duminica este oprită de la împreunarea dintre soţi. Ce zile mai rămân? Marţea şi joia sunt zile lăsate de Dumnezeu pentru împreunarea dintre bărbat şi femeie, exceptând şi aceste zile, dacă se află într-unul dintre posturile mari de peste an. Şi asta nu o spun eu, o spun Sfinţii noştri Părinţi, începând cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi sfârşind cu preotul sau duhovnicul nostru care, este dator la spovedanie să informeze creştinul asupra acestor aspecte ale vieţii creştineşti.
O să spuneţi că bat câmpii. Ei bine, dacă Dumnezeu a bătut câmpii în Cartea Vieţii, o să-i bat şi eu. Iată ce spune Tobit în Cartea lui Tobit, capitolul 8, versetele 6 şi 7: „Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui“. Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe soţia mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!“ şi a zis şi ea cu el: „Amin!“ Fără comentarii! Aşadar toate tâmpeniile care ne sunt băgate pe gât de mass-media şi nu numai, întru mărirea, sporirea, îndesirea sau cum vreţi să-i mai spuneţi a plăcerii sexuale sunt nişte (cred că mă repet) tâmpenii din punct de vedere creştinesc. O să spuneţi „atunci de ce ne-a lăsat Dumnezeu plăcerea sexului???” Îndreptăţită întrebare! Păi să ne amintim cum a blestemat Dumnezeu rasa omenească la călcarea poruncii dumnezeieşti: (…) Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni“. Păi dacă nu era lăsată plăcerea actului sexual, oamenii nu s-ar mai fi împreunat de frica durerilor lăsate de Domnul iar rasa umană ar fi dispărut fără doar şi poate. Or Dumnezeu nu asta a dorit, nu acesta îi era scopul.
Unii dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, ştiu toate treburile astea. Însă celor care nu ştiu, li se vor părea poate prea dure. Cad din start o grămadă de „plăceri” pământeşti. Cade o serie semnificativă din aproape tot ce ni se serveşte pe tema căsătoriei, relaţiilor şi sexului. „Adevărat vă spun, zice Domnul Iisus, că mai repede intră cămila prin urechile acului decât omul în Împărăţia cerurilor” Cine are urechi de auzit, să audă!
Atacuri fara precedent la adresa crestinismului
Publicat acum doi ani in Informatia Aradului
De ceva timp încoace asistam la un atac grosolan împotriva crestinismului. Începând cu aberatia de carte „Codul lui Da Vinci" si terminând cu serialul de pe postul TV National Geografic intitulat Biblia secreta, serial care încearca sa ne prezinte descoperirea unui manuscris atribuit lui Iuda, ca fiind Evanghelia dupa Iuda si în care Iisus i-ar fi spus citez: „Tu vei fi mai mare dintre toti apostolii mei pentru ca tu vei trada si omorî omul ce ma-mpresoara.", are loc un atac împotriva bisericii crestine si împotriva crestinilor de pe tot mapamondul. Stau si ma întreb, prea se potrivesc toate, prea apar aceste aberatii la adresa lui Iisus la un timp destul de scurt dupa scandalul caricaturilor profetului Mahomed. Cautam pe internet fotografia acestui Dan Brown, autorul cartii „Codul lui Da Vinci" si ma asteptam sa vad un om negricios… ei bine, este un blond-roscat la vreo 40 de ani care a dat lovitura. Da, a dat lovitura de pe urma marii majoritati a lumii. Acea majoritate care crede înca în teoria evolutionista a lui Darwin, în „ciorba primordiala" sau oameni din foste tari comuniste care cred ca omul, neexplicându-si în vechime fenomene cum ar fi fulgerul, ploaia, vântul, a inventat zeitati carora sa le atribuie, asa cum am învatat si noi la scoala! Într-un cuvânt, necredinciosi! La fel cum JK Rowling, prin romanul „de succes" Harry Potter, a dat lovitura prostind copiii acestei majoritati a populatiei, facându-i sa încerce sa zboare cu matura sau sa se apuce de vrajitorii si incantatii dracesti, determinând productia de jucarii cu caracter ocult sa sara în aer, la fel acest Dan Brown (ma tot întreb cine o fi în spatele lui) a dat lovitura. Cum? S-a umplut de bani! Ca de comoara în cer nu poate fi vorba! Ca din vânzarea cartii sau din plata celor care au comandat aceasta carte nu ma intereseaza! A facut din nou, daca mai era cazul dupa 2000 de ani, ce a facut Iuda lui Hristos: L-a tradat! Ce alta dovada mai mare au nevoie cei putini credinciosi, care stau în expectativa: oare o fi adevarat ce se spune??? decât aceasta noua pilda a tradatorului din Biblie! Si oare ce pret ar mai avea Biblia fara pilda tradatorului?
S-au inventat tot felul de organizatii secrete care, cica, duc din generatie în generatie secretul cum ca Iisus ar fi fost casatorit cu Maria Magdalena, ca ar fi avut copii si ca acestia ar avea urmasi pâna în zilele noastre!
Dragi credinciosi! Oare poate fi credibila o astfel de poveste? Aceasta Biblie pe care o cunoastem cu totii mai mult sau mai putin, aceasta carte de referinta a întregii lumi care a razbatut peste milenii este o prostie? Sau este incorecta? Incompleta? Cine a citit macar câteva versete din ea nu se poate sa nu fi observat câta întelepciune cuprinde. Ateu fiind nu poti nega întelepciunea cuprinsa între paginile ei. Au fost si exista înca, oameni care îsi dedica întreaga viata studiind aceasta Biblie. Viata irosita! Ajung la capatul ei fara a dovedi nimic decât, cel putin, ca este de natura divina.
Oare se poate crede ca religia a supravietuit trecerii timpului pâna în ziua de azi în lipsa unui Dumnezeu? Aceste atacuri grosolane la adresa Lui Iisus Hristos nu urmaresc decât destabilizarea credintei crestine, a bisericii si a noastra, credinciosilor care ne rugam zilnic Domnului nostru Iisus Hristos.
Dumnezeu sa ma ierte dar cred ca mai credibila ar fi fost o inventie care sa „demonstreze" ca Fecioara n-a fost fecioara sau n-a ramas fecioara dupa nastere decât ca Domnul nostru Iisus Hristos a fost casatorit si a avut copii! Dar nici asta n-o puteau face pentru ca sunt în Vechiul Testament negru pe alb proorocii despre venirea Mântuitorului iar una dintre ele spune clar: „va intra prin portile închise iar acestea vor ramâne închise pentru ca Domnul Dumnezeul tau va intra prin ele." Era prea greu sa inventeze povesti cu Fecioara când Vechiul Testament arata asa de clar minunea prin care Iisus a venit la noi. Au fost semne, a fost minuni, au plâns icoane, oameni au fost tamaduiti, alinati la aflarea cuvintelor Dumnezeului nostru, au fost revelatii ale Sfintei Scripturi date sfintilor nostri cum ar fi Sfântul Ioan Gura de Aur iar noi ne trezim acum, dupa 2000 de ani, sa spunem ca Biblia si toata credinta noastra crestina este falsa??? Când Iisus a spus: „Eu sunt alfa si omega, calea, adevarul si viata, numai prin mine veti ajunge la Tatal" se trezesc oameni sa spuna ca Dumnezeu a lasat 2000 de ani o învatatura gresita sa ne îndrume vietile? Cât de putin credinciosi putem fi sa credem una ca asta? De aici se vede ca este doar un atac grosolan, un atac facut nici macar dinlauntrul crestinismului pentru ca un crestin adevarat, care cunoaste Scriptura si vorbele sfintilor nu gaseste nici o bresa de atacat în religia noastra.
De aceea spun, dragi crestini, dragi cititori! Fiti cu mare bagare de seama la ce auziti sau la ce spun unii si altii, lumea cu lumescul ei! Aceste atacuri pot întoarce pe cei putin credinciosi din drumul lor catre mântuire. Sunt multi care spun: dom'le! Cum sa nu fie adevarat? Doar am vazut la televizor!" Sau: „am citit în ziar!" Ei bine, nu tot ce zboara se manânca! Si ca sa va fie si mai clar ascultati urmatoarele : Dumnezeu ni se descopera noua, si nu noi Îl descoperim pe Dumnezeu. Faptul ca noi Îl descoperim este consecinta revelarii Sale fata de noi. Iisus Hristos a venit în lumea noastra sa rascupere pe cei pacatosi si singuri. Daca esti asa, a venit si pentru tine si înseamna ca ai contat asa de mult pentru El încât a murit si pentru tine. Daca nu te intereseaza de El am sa-ti spun ca vei muri curând si nimanui nu-i va mai pasa de tine…
Leonardo Negoitescu
De ceva timp încoace asistam la un atac grosolan împotriva crestinismului. Începând cu aberatia de carte „Codul lui Da Vinci" si terminând cu serialul de pe postul TV National Geografic intitulat Biblia secreta, serial care încearca sa ne prezinte descoperirea unui manuscris atribuit lui Iuda, ca fiind Evanghelia dupa Iuda si în care Iisus i-ar fi spus citez: „Tu vei fi mai mare dintre toti apostolii mei pentru ca tu vei trada si omorî omul ce ma-mpresoara.", are loc un atac împotriva bisericii crestine si împotriva crestinilor de pe tot mapamondul. Stau si ma întreb, prea se potrivesc toate, prea apar aceste aberatii la adresa lui Iisus la un timp destul de scurt dupa scandalul caricaturilor profetului Mahomed. Cautam pe internet fotografia acestui Dan Brown, autorul cartii „Codul lui Da Vinci" si ma asteptam sa vad un om negricios… ei bine, este un blond-roscat la vreo 40 de ani care a dat lovitura. Da, a dat lovitura de pe urma marii majoritati a lumii. Acea majoritate care crede înca în teoria evolutionista a lui Darwin, în „ciorba primordiala" sau oameni din foste tari comuniste care cred ca omul, neexplicându-si în vechime fenomene cum ar fi fulgerul, ploaia, vântul, a inventat zeitati carora sa le atribuie, asa cum am învatat si noi la scoala! Într-un cuvânt, necredinciosi! La fel cum JK Rowling, prin romanul „de succes" Harry Potter, a dat lovitura prostind copiii acestei majoritati a populatiei, facându-i sa încerce sa zboare cu matura sau sa se apuce de vrajitorii si incantatii dracesti, determinând productia de jucarii cu caracter ocult sa sara în aer, la fel acest Dan Brown (ma tot întreb cine o fi în spatele lui) a dat lovitura. Cum? S-a umplut de bani! Ca de comoara în cer nu poate fi vorba! Ca din vânzarea cartii sau din plata celor care au comandat aceasta carte nu ma intereseaza! A facut din nou, daca mai era cazul dupa 2000 de ani, ce a facut Iuda lui Hristos: L-a tradat! Ce alta dovada mai mare au nevoie cei putini credinciosi, care stau în expectativa: oare o fi adevarat ce se spune??? decât aceasta noua pilda a tradatorului din Biblie! Si oare ce pret ar mai avea Biblia fara pilda tradatorului?
S-au inventat tot felul de organizatii secrete care, cica, duc din generatie în generatie secretul cum ca Iisus ar fi fost casatorit cu Maria Magdalena, ca ar fi avut copii si ca acestia ar avea urmasi pâna în zilele noastre!
Dragi credinciosi! Oare poate fi credibila o astfel de poveste? Aceasta Biblie pe care o cunoastem cu totii mai mult sau mai putin, aceasta carte de referinta a întregii lumi care a razbatut peste milenii este o prostie? Sau este incorecta? Incompleta? Cine a citit macar câteva versete din ea nu se poate sa nu fi observat câta întelepciune cuprinde. Ateu fiind nu poti nega întelepciunea cuprinsa între paginile ei. Au fost si exista înca, oameni care îsi dedica întreaga viata studiind aceasta Biblie. Viata irosita! Ajung la capatul ei fara a dovedi nimic decât, cel putin, ca este de natura divina.
Oare se poate crede ca religia a supravietuit trecerii timpului pâna în ziua de azi în lipsa unui Dumnezeu? Aceste atacuri grosolane la adresa Lui Iisus Hristos nu urmaresc decât destabilizarea credintei crestine, a bisericii si a noastra, credinciosilor care ne rugam zilnic Domnului nostru Iisus Hristos.
Dumnezeu sa ma ierte dar cred ca mai credibila ar fi fost o inventie care sa „demonstreze" ca Fecioara n-a fost fecioara sau n-a ramas fecioara dupa nastere decât ca Domnul nostru Iisus Hristos a fost casatorit si a avut copii! Dar nici asta n-o puteau face pentru ca sunt în Vechiul Testament negru pe alb proorocii despre venirea Mântuitorului iar una dintre ele spune clar: „va intra prin portile închise iar acestea vor ramâne închise pentru ca Domnul Dumnezeul tau va intra prin ele." Era prea greu sa inventeze povesti cu Fecioara când Vechiul Testament arata asa de clar minunea prin care Iisus a venit la noi. Au fost semne, a fost minuni, au plâns icoane, oameni au fost tamaduiti, alinati la aflarea cuvintelor Dumnezeului nostru, au fost revelatii ale Sfintei Scripturi date sfintilor nostri cum ar fi Sfântul Ioan Gura de Aur iar noi ne trezim acum, dupa 2000 de ani, sa spunem ca Biblia si toata credinta noastra crestina este falsa??? Când Iisus a spus: „Eu sunt alfa si omega, calea, adevarul si viata, numai prin mine veti ajunge la Tatal" se trezesc oameni sa spuna ca Dumnezeu a lasat 2000 de ani o învatatura gresita sa ne îndrume vietile? Cât de putin credinciosi putem fi sa credem una ca asta? De aici se vede ca este doar un atac grosolan, un atac facut nici macar dinlauntrul crestinismului pentru ca un crestin adevarat, care cunoaste Scriptura si vorbele sfintilor nu gaseste nici o bresa de atacat în religia noastra.
De aceea spun, dragi crestini, dragi cititori! Fiti cu mare bagare de seama la ce auziti sau la ce spun unii si altii, lumea cu lumescul ei! Aceste atacuri pot întoarce pe cei putin credinciosi din drumul lor catre mântuire. Sunt multi care spun: dom'le! Cum sa nu fie adevarat? Doar am vazut la televizor!" Sau: „am citit în ziar!" Ei bine, nu tot ce zboara se manânca! Si ca sa va fie si mai clar ascultati urmatoarele : Dumnezeu ni se descopera noua, si nu noi Îl descoperim pe Dumnezeu. Faptul ca noi Îl descoperim este consecinta revelarii Sale fata de noi. Iisus Hristos a venit în lumea noastra sa rascupere pe cei pacatosi si singuri. Daca esti asa, a venit si pentru tine si înseamna ca ai contat asa de mult pentru El încât a murit si pentru tine. Daca nu te intereseaza de El am sa-ti spun ca vei muri curând si nimanui nu-i va mai pasa de tine…
Leonardo Negoitescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
